Rabdare!

Răbdare! Aici, pe Pămînt, fiecare trebuie să înveţe să aştepte.Călăuză, nu uita, îţi va fi întotdeauna IUBIREA.
Nimeni nu te va însoţi în întunericul peşterii.Nu te lăsa cuprins de frică.
Totul stă în puterea şi credinţa ta!
Cand ajungi in pestera incepi să păsesti pipăind pereţii cu mîinile. De sute de ori vei fi nevoit să te întorci in cotloanele înfundate. De sute de ori îti vei simţii picioarele alunecîndu-ti în gol. Cîteodată vei avea impresia că te mişti în cerc. Lupta-te cu disperarea, cu deznădejdea care-ti îngrozesc sufletul. Nu te lăsa pradă lor, altfel or să-ţi secătuiască puterile. Fii mereu tu însăţi!"Opreste-te, respira adînc şi porneste mai departe".
Întunericul este o altă formă a luminii!Lacrimi fierbinţi iti spala ochii...
Te intrebi :''Cum să transformi bezna în lumină?"Caută Lumina în tine,  nu în afara ta, dacă vrei cu adevărat să o vezi şi să nu o pierzi niciodată…
Iar cel care îşi vede Lumina zidită în propria inimă nu poate fi înfrînt de nimic!
E liber doar cel care face binele. Binele se află sădit în fiece fiinţă. Trebuie numai să-l laşi să dea roade şi să-l împarţi cu ceilalţi, aşa cum izvorul împarte tuturor apă curată.
În lumea în care te afli, umbra însoţeşte lumina, noaptea se plimbă în urma zilei, noroiul trăieşte ca să hrănească floarea. Lumea e o continuă devenire, de aceea trebuie să înveţi să eliberezi ce este curat. Căci întotdeauna acolo unde apare o umbră, există în mod sigur şi o mare lumină. 
Leacul se află în inima Răului şi fiecare bătălie te face mai puternic!