Este acea clipa cand ma privesc inauntru,privesc in afara ... si raman pe ganduri. Este un moment cand raman eu ,cu mine si-mi apare pe fata un zambet de resemnare, o intelegere tacita facuta cu mine insami. Este o asteptare continua .
Uneori tind sa cred ca singuratatea pentru mine inseamna si usurare. O intalnire de calitate cu mine,cu temerile sau ranile mele.
Timpul necesar pentru a-mi castiga increderea in mine .
Uneori simt ca nu sunt pregatita pentru a ma complace in aceasta stare de sihastrie,insa imi dau treptat seama ca eu sunt singura .
Ma uit in jurul meu si nu vad decat oameni preocupati de vietile lor,de probleme,griji sau lipsuri. In agenda telefonica nu apar decat oameni care, probabil ,nu m-ar intelege sau care se bucura de singuratatile lor. ...
Da,cum am putut sa uit?!
Eu mi-am dorit sa fie asa,uneori ...
''Casa mea''? un loc retras pe unde oamenii nu umblă deloc sau trec foarte rar.
Sau poate ca asta este natura mea umana ... Da ,asta trebuie sa fie!
Singuratatea este a doua mea casa.
Loc retras pe unde oamenii nu umblă deloc sau trec foarte rar.
Noaptea trece si incepe o noua zi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu